Ecografia sau ultrasonografia este o procedură medicală de diagnostic, care funcționează pe baza ultrasunetelor, undelor sonore de înaltă frecvență, pentru a crea imagini ale unor regiuni din organism. Se utilizează pentru diagnosticarea unor afecțiuni, pentru monitorizarea fătului în sarcină, monitorizarea unor probleme de sănătate sau ca tehnică de ghidaj în timpul unor intervenții chirurgicale.

Permite vizualizarea organelor, a vaselor sangvine sau țesuturilor, fără necesitatea unor incizii, fiind deci neinvazivă de cele mai multe ori. Nu folosește radiații, fiind metoda cea mai utilizată pentru monitorizarea dezvoltării fătului pe durata sarcinii. Comparativ cu radiografia, tehnică imagistică tradițională, în cazul ecografiei nu există expunere la radiații ionizante.

[accordion] [acc_item title="Ce este ecografia?"][br]Ultrasunetele sunt unde sonore imperceptibile cu urechea umană, unde de înaltă frecvență (frecvență mai mare de 20 000 Hz) care pot fi emise și detectate de dispozitive speciale. În timpul acestei proceduri, un transductor (sonda ecografică) transmite unde sonore în organism, iar acestea vin în contact cu țesuturi, fluide și oase. Aceste unde sonore emit vibrații care pătrund în corp. Când ajung în contact cu aceste țesuturi, în funcție de densitatea lor, undele transmit ecouri, care sunt preluate de transductor și transformate în imagini, care sunt vizualizate pe ecran.

Frecvența vibrațiilor este mai sus de frecvența sunetelor care pot fi auzite cu urechea liberă, de unde și prefixul de „ultra” în ultrasunete. Aceste vibrații sunt atât de reduse încât nu pot fi auzite, simțite și nu au efecte dăunătoare.

[/acc_item][accordion] [acc_item title="Echipamentul ecografic"]

Echipamentul ecografic, comparativ cu alte dispozitive medicale, nu este foarte complex, este relativ de dimensiuni reduse, ușor de utilizat. Un echipament de ecografie are următoarele componente principale:

• Unitatea centrală (CPU) – conține mai multe elemente, printre care receptorul, o componentă care reglează emisia ultrasunetelor (permite și schimbarea de către operator a amplitudinii, frecvenței, duratei pulsurilor emise de sondă), generatorul de unde, procesorul de semnal digital, dispozitivul de conectare a sondelor, tastatură pentru introducerea de date și notițe și preluarea măsurătorilor, dar și dispozitivul de stocare a datelor și conexiunea cu imprimanta; dispune de algoritmi pentru a calcula datele și conține sursa de putere electrică pentru el însuși și pentru sonde;

• Monitorul (display) – afișează imaginile în timp real, după ce acestea au fost obținute prin analiza datelor preluate de la sondă;

• Sondele ecografice (transductor) – este componenta responsabilă de generarea și recepția ultrasunetelor; sondele ecografice au dimensiuni variate, în funcție de zona din corp analizată, și sunt conectate printr-un fir de unitatea centrală ultrasonografică, ce este conectată la monitor.

[/acc_item]

[acc_item title="Tipuri de sonde ecografice?"]

Componenta esențială a ecografului este sonda ecografică sau transductorul. Aceasta produce undele sonore și le preia ecourile. Are la bază fenomulul numit efect piezoelectric, descoperit în 1880 de către frații Pierre și Jacques Curie. Sonda conține cristale piezoelectrice (conțin titanat de zirconiu, care are capacitatea de a genera semnal electric în urma unei presiuni mecanice), iar efectul face ca acestea să vibreze rapid și să trimită unde sonore când un curent electric este aplicat asupra lor.

Același efect stă și la baza faptului că aceste cristale emit curenți electrici când undele sonore reflectate din ecograf revin ca ecou. Sondele folosesc material absorbant de sunet pentru a nu reflecta din nou ecourile și dispun de lentile acustice pentru a ținti și direcționa undele sonore.

Sondele se clasifică în funcție de aranjarea cristalelor piezoelectrice, care duc la obținerea de imagini diferite:

• Sondele lineare (regiunea care vine în contact cu pielea este plată) produc frecvențe mai înalte și generează imagini de rezoluție mai mare dar nu penetrează profund țesutul. Suprafața de contant este relativ redusă și se folosește pentru analiza structurilor superficiale (tiroidă, sân, scrot, ochi, musculatură și structuri scheletale, tendoane sau vase sangvine periferice).
• Sondele convexe (regiunea care vine în contact cu suprafața este convexă) penetrează mai profund țesutul și au o amprentă mai mare (unghi mai mare de vizualizare) pentru a capta structuri mai mari. Sunt utilitate pentru vizualizarea structurilor intra-abdominale și pentru persoanele obeze, dar și în ecografiile transvaginale sau transrectale.
• Sondele sectoriale sunt utilizate pentru ecocardiografii sau ecografiile în regiunea inimii, dar și pentru ecografii transesofagiene, cerebrale sau abdominale; au amprentă redusă dar câmp vizual amplu.
• Alte tipuri de sonde speciale includ sondele Doppler (măsoară fluxul sangvin și viteza sunetelor în sânge), sondele endocavitare (examinări interne) care cuprind sondele endovaginale, endorectale sau endocavitare pentru intervenții laparoscopice), dar și sonde transesofagiene.

[/acc_item]

[acc_item title="Care este rolul gelului?"]În investigația ecografică, pe piele se aplică un gel, care face contactul dintre tegument și transductor. Gelul ultrasonografic are rolul de a preveni fricțiunea și facilitează mișcarea sondei pe piele. De asemenea, susține transmiterea undelor sonore. Undele ultrasonice nu circulă în aer, iar gelul permite ca acestea să fie transmise de la sondă către piele.

Gelul este de fapt un mediu conductiv care permite realizarea legăturii dintre piele și sondă, făcând ca undele să se transmită direct. În general gelul conține polipropilen glicol, apă și ocazional colorant, care nu are rol de utilitate, doar de aspect. De cele mai multe ori gelul este transparent și dens (lipicios).

[/acc_item] [acc_item title="Principiul de funcționare a unui echipament de ecografie"]Cum este captată imaginea?

Transductorul ecografic emite unde sonore de înaltă frecvență care nu pot fi auzite, iar când acestea lovesc diferite regiuni ale corpului, creează ecouri pe care ulterior le preia și le transformă în imagini dinamice. Imaginile sunt afișate pe un monitor în timp real în timpul ecografiei.

Ultrasunetele circulă liber prin fluide și țesuturi moi. În schimb, acestea sunt reflectate ca ecouri când lovesc o suprafață mai solidă (densă). De exemplu, circulă liber în sânge, dar când „lovesc” valva cardiacă, apare ca ecou. Fiecare punct de pe imaginea ecografică reprezintă echivalentul unei regiuni din zona analizată.

Unele unde sunt reflectate mai repede decât altele, de unde diferențe de nuanță în imagini. Dispozitivul central calculează automat distanța dintre sondă și țesut sau organ (marginile) cu ajutorul parametrilor ca amplitudinea zgomotului, frecvența, viteza sunetului în țesut (5.005 ft/s sau 1.540 m/s) și timpul necesar pentru ca semnalul ultrasonografic să se întoarcă din aria unde pacientul a fost examinat, precum și tipul structurii corpului și compoziția țesutului traversat de unde. Dispozitivul afișează distanțele și intensitățile ecourilor pe ecran, formând imagini bidimensionale sau tridimensionale.

La ecografele obișnuite, milioane de pulsuri și ecouri sunt trimise și primite într-o secundă. Prin mișcarea sondei pe suprafața pielii și prin vizualizarea din unghiuri diferite se obțin imagini variate.

În ecografia Doppler, se măsoară direcția și viteza celulelor sangine pe măsură ce se deplasează prin vase. Mișcarea acestor celule produce modificări în înălțimea undelor sonore reflectate (efectul Doppler). Computerul colectează și procesează sunetele și creează grafice sau imagini color care reprezintă fluxul sangvin. În cazul ecografiilor 3D sau 4D, calitatea imaginilor este îmbunătăţită şi cu ajutorul algoritmilor.

[/acc_item]

[acc_item title="Tipuri de ecografii"]Sunt diferite tipuri de ecografii, în funcţie de regiunea corpului care este scanată:

• ultrasonografie externă – transductorul este deplasat pe piele;
• ultrasonografie internă – transductorul este inserat în interiorul organismului, printr-o cavitate (transvaginal, transrectal, transesofagian);
• ultrasongrafie endoscopică – sonda este atașată de un tub lung, subțire și flexibil (endoscop) și introdus în organism (intervenții laparoscopice).

Ecografia externă este de obicei prescrisă pentru a examina organele interne și regiunea abdominală sau pelvină, pentru analiza cordului sau pentru depistarea și monitorizarea sarcinii.

Ecografia Doppler numită și ultrasonografie Doppler este o tehnică ultrasonografică specială care permite evaluarea fluxului sangvin în artere și venele din abdomen, brațe, picioare, gât sau creier (bebeluși și copii), sau în organe interne ca ficat sau rinichi. Sunt trei tipuri de ecografii Doppler: Doppler color care transformă măsurătorile Doppler în matrici de culori care arată viteza și direcția fluxului sangvin din vase, Doppler Power care este mai sensibil decât cel color și capabil să ofere detalii mai ample ale fluxului sangvin, mai ales când fluxul este limitat, Doppler spectral permite măsurători grafice, distanțe, convertind informațiile despre flux în sunete distincte care pot fi auzite cu fiecare bătaie a inimii.

Ecografia de sarcină permite stabilirea diagnosticului de sarcină și monitorizarea fătului în uter. Permite verificarea stării lui de sănătate, a dezvoltării, monitorizarea sarcinii și depistarea anomaliilor congenitale. E folosită și în timpul testului de vilus corionic și amniocentezei pentru a conferi ghidaj în timpul procedurilor.Sunt trei tipuri de examinări ecografice prenatale: standard, limitat și specializat.

• Ecografia standard indică dezvoltarea fizică a fătului, depistarea anomaliilor congenitale majore, estimează vârsta gestațională, poate oferi informații privind poziția fătului, mișcările, respirația, ritmul cardiac, estimarea dimensiunii și greutății copilului, cantitatea de lichid amniotic din uter, starea placentei, numărul fetușilor. Dacă fătul este într-o poziție propice, se poate identifica și sexul acestuia.

• Ecografia limitată este realizată pentru a stabili anumite aspecte, ca poziția fătului în timpul travaliului, dacă sunt sângerări vaginale, se folosesc pentru a vedea dacă inima fătului bate corespunsător sau dacă placenta este afectată.

• Ecografia specializată este realizată dacă anumite probleme sunt suspectate pe baza unor factori de risc sau teste. De exemplu, dacă sunt semne că fătul nu se dezvoltă corect, rata de creștere a acestuia poate fi monitorizară în sarcină cu această ecografie. În funcție de problema suspectată, se pot folosi diverse tehnici specializate ca ultrasonografia Doppler sau ultrasonografia 3D.

Ecografia transesofagiană – un transductor este inserat la nivelul esofagului, de obicei după sedare, pentru a obține imagini ale inimii;

Ecografia transrectală – transductorul este inserat în rect la bărbați pentru vizualizarea prostatei;

Ecografia transvaginală – transductorul este inserat în vagin pentru vizualizarea uterului și a ovarelor.

[/acc_item]

[acc_item title="Ce este ecografia cu substanță de contrast?"]Ecografia cu substanță de contrast (CEUS) vine ca o completare la ecografia obișnuită, favorizând vizualizarea cât mai precisă a microcirculației în țesuturi. Implică administarea de agenți de contrast intravenos ce conțin microbule de perfluorocarbon sau nitrogen gazos. Substanța administrată intravenos este vizibilă specific la ecografie. După injectare se solicită de obicei ca pacientul să stea întins câteva minute înainte de examinare, pentru ca substanța să pătrundă complet în organism.

[/acc_item]

[acc_item title="Ecografia de țesuturi moi"]Ecografia de părți sau țesuturi moi vizează acele regiuni ale corpului localizate în proximitatea pielii și la nivel subcutanat, precum și structurile superficiale ca mușchii sau ganglionii. Este o tehnică pentru patologii dermatologice sau depistarea unor formațiuni suspecte, ca noduli limfatici, limfoame, metastaze, chisturi, sau identificarea herniilor inghinale.

[/acc_item]

[acc_item title="Ce este elastografia?"]Elastografia este un tip de ecografie utilizată pentru diferențierea tumorilor maligne (canceroase) de cele benigne (necanceroase), pe baza diferențelor de elasticitate dintre țesuturi. Tumorile canceroase sunt mai dure decât țesuturile normale, astfel că aplicarea de presiune duce la diferențe majore între acestea. Cel mai des se folosește pentru stabilirea diagnosticului de cancer de sân.

[/acc_item]

[acc_item title="Diferența dintre ecografiile 2D, 3D, 4D şi 5D"]Ecografia 2D este cel mai comun tip de ecografie. Ecografiile 3D și 4D sunt posibile datorită avansării tehnologice din analiza computerizată a undelor sonore la diferite unghiuri.[br]

Ecografia tridimensională (3D) permite vizualizarea trăsăturilor detaliate iar ecografia 4D este ecografie 3D dinamică (în mișcare). Sunt utilizate în special în ecografiile de sarcină, dar și pentru examinarea cordului sau a vaselor de sânge. În cazul ecografiilor 3D sau 4D de sarcină, se pot detecta mișcări ale fătului cum ar fi căscatul, plânsul, clipitul, mișcarea mâinilor etc. Comparativ cu ecografiile 2 D, cele 3D sau 4 D sunt mai realistice.

Ecografia 5D este de fapt ecografie HD, deoarece nu există 5 dimensiuni. Calitatea imaginilor este mult mai bună, dar se foloseşte o cantitate mai mare de ultrasunete.

[/acc_item] [acc_item title="Indicații și recomandări"]Deși este asociată în special cu ecografia de sarcină, ecografia poate avea multiple indicații. Simptome ca dureri, umflături sau altele duc la prescrierea unei ecografii pentru vizualizarea organelor interne sau a altor structuri.

Ecografia Doppler permite evaluarea blocajelor din vasele de sânge, îngroșarea vaselor, tumori sau malformații vasculare congenitale, reducerea sau absența fluxului sangvin la anumite organe, cursul sangvin accelerat în anumite regiuni, care poate fi asociat cu o infecție.

Ecografia poate fi utilizată pentru vizualizarea următoarelor organe și țesuturi:• vezică urinară[br]
• creier (copii)[br]• ochi[br]• vezică biliară[br]• rinichi[br]• ficat[br]• ovare[br]• pancreas[br]• splină[br]• tiroidă[br]• testicule[br]• uter[br]• vase sangvine etc.

Iată care sunt principalele indicații și recomandări pentru ecografie:

Ultrasonografia de sarcină

Este indicată pentru confirmarea prezenței unei sarcini și ulterior pentru monitorizarea sarcinii, oferind imagini ale fătului sau embrionului din uter.Transdustorul este plasat de obicei pe abdomen, dar uneori și la nivelul vaginului. Scanarea transvaginală oferă o imagine mai clară pe durata sarcinii, mai ales în cazul femeilor cu obezitate. Ecografia Doppler arată date privind anatomia și fiziologia cardiacă a fătului și favorizează detectarea eventualelor anomalii la nivelul inimii și vaselor de sânge. Ajută la monitorizarea dezvoltării unui făt și depistarea eventualelor anomalii, fiind o scanare de rutină pentru femeile însărcinate.Ecografia de sarcină arată:• ritmul cardiac al fătului;[br]• dimensiunile fătului;[br]• numărul bebelușilor;[br]• monitorizarea dezvoltării copilului;[br]• starea și localizarea placentei;[br]• cantitatea de lichid amniotic din uter;[br]• depistarea anomaliilor fizice ale copilului;[br]• determinarea sexului copilului.De obicei se recomandă câte o ecografie la 6-9 săptămâni, dar în unele situații, medicii pot recomanda mai multe dacă se suspectează un risc de avort, sarcină ectopică sau molară, vârstă gestațională incertă, prezența unei sarcini gemelare sau de tripleți. De asemenea, se pot recomanda ecografii pentru:• depistarea cauzelor sângerărilor vaginale;[br]• pentru a determina dacă ar trebui planificată o operație cezariană;[br]• evaluarea durerii pelvine.Ecografia abdominalăEste indicată pentru vizualizarea organelor interne din cavitatea abdominală:• rinichi[br]• ficat[br]• vezică biliară[br]• pancreas[br]• splină[br]• intestine[br]• apendice[br]• aortă abdominală sau alte vase de sânge din abdomenEste indicată în cazul pacienților pentru stabilirea diagnosticului pentru anumite probleme ca:• dureri sau distensie abdominală;[br]• funcție anormală a ficatului;[br]• mărirea în volum a unui organ;[br]• pietre la vezica biliară sau rinichi;[br]• anevrism de aortă.Imagistica Doppler poate facilita depistarea și evaluarea:• blocajelor cursului sangvin (cheaguri);[br]• îngroșarea vaselor de sânge;[br]• tumori sau malformații congenitale;[br]• reducerea sau absența fluxului la anumite organe;[br]• curs sangvin anormal în diverse arii.Ecografia pelvinăÎn cazul femeilor, ecografia pelvină este realizată pentru a evalua:• uterul[br]• cervixul[br]• ovarele[br]• tubii falopieni[br]• vezica urinară[br]• monitorizarea sănătății și dezvoltării fătuluiPoate fi indicată și pentru dureri pelvine, sângerări vaginale anormale sau alte probleme menstruale, pentru a identifica mase palpabile ca chisturi ovariene sau fibrom uterin.Ecografiile 3D permit evaluarea uterului și ovarelor în plan mai larg pentru depistarea anomaliilor uterine, cicatricilor uterine, polipilor endometriali, cancerului.În cazul bărbaților, ecografia pelvină este utilizată pentru a evalua:• vezica urinară[br]• veziculele seminale[br]• prostataDe asemenea, este utilă pentru identificarea pietrelor la rinichi, a tumorilor de vezică sau a altor afecțiuni ale vezicii urinare.Ecografia pentru probleme circulatorii și cardiaceUltrasonografia Doppler permite vizualizarea fluxului de sânge din vase sau presiunea sângelui, viteza sau anumite obstrucții. Ecocardiograma este ecografie Doppler ce formează imagini ale sistemului cardiovascular și măsoară fluxul de sânge și mișcările țesutului cardiac în anumit regiuni specifice. Poate ajuta la depistarea anumitor probleme ale funcției și stării valvelor cardiace, anomalii, regurgitări de valve, hemoragii, dacă inima pompează sânge eficient, dar și:• examinarea pereților vaselor sangvine;[br]• depistarea anevrismelor;[br]• ritmul cardiac fetal și inima fătului;[br]• evaluarea depunerilor plachetare și a cheagurilor;[br]• depistarea blocajelor sau îngroșările arterelor.Ecografia duplex carotidiană este o formă de ecografie cardiacă care poate include ecografia Doppler, și arată cum se mișcă celulele sangvine în arterele carotide.Ecocardiografia permite evaluarea funcției inimii, rezistența ritmului cardiac, volumul de sânge pompat. Ultrasonografia Doppler este utilizată pentru probleme ale valvei cardiace, ca prolaps de valvă mitrală sau stenoză aortică, insuficiență cardiacă congestivă, cheaguri de sânge, depozite de fluide anormale în jurul inimii, hipertensiune arterială pulmonară.Ecografia în anesteziologiePoate fi utilizată pentru ghidajul acului de administrare a soluțiilor anestezice aproape de nervi.Ecografia în medicina de urgență[br]Este folosită pentru anumite probleme medicale, cum ar fi:[br]• leziuni traumatice[br]• tamponadă cardiacă[br]• acumulări de fluide în jurul inimii[br]• hemoperitoneu sau prezența sângelui în abdomen[br]Ecografia craniană la nou-născuți[br]La nou născuți de folosește pentru depistarea anomaliilor din creier, hidrocefalia și leucomalacia periventriculară. Sonda se plasează pe fontanele, zonele moi din regiunea craniului. Cu cât fontanele se închid, cu atât calitatea imaginilor devine mai slabă.[br][br]Alte indicații ale ecografiei:[br]• Ecografie părți moi pentru examinarea ligamentelor, suprafețelor osoase, maselor de țesuturi moi, nervi, mușchi, tendoane, mase sau acumulări de fluide, inflamații articulare, diagnosticarea sindromului de tunel carpian, tumori benigne sau maligne ale țesuturilor moi, hernii, depistarea corpilor străini în țesuturile moi (ex. cioburi de sticlă);[br]• Ecografie mamară – analiza structurii interne a sânului, evaluarea și depistarea nodulilor sau chisturilor, determinarea naturii unor anomalii mamare, screening suplimentar pentru cancerul mamar, pentru persoanele cu risc crescut de cancer mamar;[br]• Ecografie tiroidiană pentru depistarea nodulilor tiroidieni și analiza tiroidei, pentru a analiza nodulii;[br]• Ecografie oculară pentru o imagine detaliată în regiunea din spatele ochiului (retina), pentru pacienții cu cataractă, detașări de retină sau asistare în intervențiile chirurgicale de cataractă;[br]• Determină natura unui nodul mamar, este un test pentru diferențierea unui nodul canceros de unul necanceros;[br]• Ghidajul biopsiilor interne (biopsia este prevelarea de probe de țesut) – unele sunt luate cu un ac subțire, iar acul este ghidat la locul potrivit cu ajutorul unor scanări simultane cu ultrasunete;[br]• Aspirație cu ac ghidată ecografic pentru a ghida direcția acului în acumulările de fluid din corp care trebuie drenate;[br]• Acces intravenos ghidat ecografic pentru liniile venoase dificil de accesat;[br]• Asistare chirurgicală pentru o vizualizare mai profundă a structurilor;[br]• Histerosonografie pentru a evalua cauzele unor sângerări vaginale anormale,polipi, fibrom, leziuni uterine, defecte congenitale.

[/acc_item]

[acc_item title="Cum te pregătești pentru ecografie?"]Pașii înainte de o ecografie depind de organul sau regiunea vizată. E indicat să porți haine lejere, care să nu fie foarte strâmte pe corp.[br]Recomandările generale cuprind:[br]• Să se consume apă și să nu se urineze înainte de ecografie – de obicei pentru ecografiile fetale și pentru cele pelvine și renale;[br]• Evitarea consumului alimentar cu până la 12 ore înainte de ecografie – pentru ecografiile abdominale, inclusiv pentru ficat și vezică biliară. Alimentele nedigerate pot bloca undele sonore, făcând dificil pentru medic să obțină o imagine clară.[br]• În cazul copiilor, înainte de o ecografie abdominală aceștia nu trebuie să mănânce cu 2 ore înainte (0-2 ani), cu 3 ore înante (3-4 ani) sau cu 4 ore înainte pentru copiii mai mari de 4 ani. În cazul celei pelvine, cu 90 minute înainte de ecografie, copilul trebuie să încerce să bea 2 pahare de lichide fără să urineze. Copilul nu trebuie forțat, prevenind apariția durerilor din cauza abținerii de la a urina.[br]• Dacă urmați un tratament medicamentos, acesta trebuie administrat doar cu apă.[br]• În ziua precedentă și ziua investigației nu consumați alimente greu de digerat, alimente cu conținut ridicat de grăsimi, produse dulci, fructe care fermentează ușor sau alimente care ar putea cauza balonare și evitați guma de mestecat.[br]În cazul ecografiei tiroidiene, scrotale, vasculară, mamare, testiculare, de prostată, vaginală – nu este necesară o pregătire prealabilă.[br]Ecografia abdominală[br]• consumați în ziua anterioară o cină cu conținut redus de grănimi (fără alimente prăjite, grase) și evitați lactatele;[br]• nu consumați alimente sau băuturi cu aproximativ 12 ore înainte de examinare;[br]• dacă urmați un tratament, urmați planul de tratament, administrând pastilele cu o cantitate mică de apă.[br]Ecografia pelvină[br]• consumați alimente normal în ziua investigației;[br]• dacă urmați un tratament, urmați planul de tratament, administrând pastilele cu o cantitate mică de apă;[br]• consumați 1 l apă sau alte lichide cu 15 minute -1 oră înainte de ecografie;[br]• ulterior, nu urinați înante de ecografie (vezica trebuie să fie plină).[br]Ecografia obstetrică și de sarcină[br]• consumați alimente în mod normal;[br]• dacă urmați un tratament, urmați planul de tratament, administrând pastilele cu o cantitate mică de apă;[br]• consumați 1 l apă sau alte lichide cu 15 minute -1 oră înainte de ecografie și ulterior nu goliți vezica până după ecografie.[br]Ecografia renală/retroperitoneală[br]• consumați alimente în mod nomal;[br]• dacă urmați un tratament, administrați pastilele în mod obișnuit;[br]• beți 8 pahare cu apă sau alte lichide cu o oră înainte de examinare;[br]• nu goliți vezica înainte de ecografie.[br]Ecografia pentru ghidajul biopsiei sau pentru aspirația unui chist[br]• evitați administrarea de aspirină sau produse cu aspirină (ibuprofen, motrin, advil, aleve, excedrin, buferin) sau medicamente pentru subțierea sângelui (anticoagulante) ca cumadina, heparina, cu 5 zile înainte de procedură, dar la recomandarea și după consultarea medicului.

[/acc_item]

[acc_item title="Cum decurge examinarea?"]Pacientul este poziționat pe o masă, întins pe spate. Se îndepărtează local acele obiecte vestimentare care acoperă zona ce urmează a fi investigată. Se poate recomanda îndepărtarea unor bijuterii.[br][br]Se aplică gel ecografic pe piele. În funcție de regiunea examinată, medicul poate solicita schimbarea poziției pentru a avea acces mai eficient la zonele ce urmează a fi examinate.[br][br]Sonda este mișcată și ușor presată pe piele în regiunea respectivă. Imaginile sunt preluate prin mișcare sondei în diverse regiuni, din unghiuri variate, pentru o analiză cât mai detaliată. După preluarea imaginilor și măsurătorilor, datele sunt stocate automat și se pot realiza copii printate ale imaginilor.După procedură, se îndepărtează gelul de pe piele cu un șervețel și nu sunt indicații speciale, pacientul putând să efectueze fără niciun fel de probleme activitățile obișnuite.

[/acc_item]

[acc_item title="Ecografia este dureroasă?"]Ecografia este de obicei complet nedureroasă. Se poate simți un ușor disconfort când sonda este presată pe piele, de obicei dacă pacientul prezintă dureri sau dacă vezica este plină. De cele mai multe ori este resimțită doar o ușoară presiune, nu durere. Ecografiile interne, care presupun introducerea sondei în organism, (ca cea esofagiană sau transvaginală), pot produce un minim de disconfort. În cazul ecografiei Doppler pot fi auzite sunetele date de pulsul cardiac.

[/acc_item]

[acc_item title="De ce trebuie să am vezica plină?"]Vezica și regiunile din jur sunt dificil de analizat când este goală, astfel că pentru o examinare completă, se recomandă consumul de lichide și evitarea urinării înainte de ecografie. Când este plină, vezica acționează ca o fereastră și permite obținerea de imagini mai clare și pentru alte organe pelvine.

[/acc_item]

[acc_item title="Pot să apară efecte adverse sau complicații?"]Nu sunt riscuri sau complicate asociate ecografiei. Se recomandă să îi comunici medicului dacă ai anumite alergii sau dacă suferi de anumite boli care ar putea influența procedura sau rezultatele. Comunică-i medicului dacă ești diabetic, dacă suferi de alergii, dacă urmezi un anumit tratament sau dacă ai suferit recent o intervenție chirurgicală. În cazul ecografiei interne, trebuie să informezi medicul dacă ești alergic la latex, pentru ca sonda să fie acoperită cu un înveliș fără latex.

[/acc_item]

[acc_item title="Cât durează ecografia?"]De obicei o ecografie durează 15-40 minute, în funcție de regiunile examinate.

[/acc_item]

[acc_item title="Cum se interpretează rezultatele?"]Medicul analizează imaginile pentru detectarea anomaliilor. Dacă sunt depistate anumite probleme, se pot indica ulterior alte investigații, ca CT, RMN sau biopsii. Ecografia conferă cam la fel de multe informații ca radiografia, dar are avantajul că nu expune organismul la radiații. Imaginile preluate de sondă sunt afișate pe un ecran în tonuri de alb-negru.[br]Fluidele, care nu reflectă multe unde sonore, apar în negru pe ecran, oasele reflectă cele mai multe unde și apar albe. Cu cât obiectul atins de ultrasunete este mai dens, cu atât mai multe ultrasunete sunt reflectate. Acest ecou reflectat dictează tonul imaginii, cu variații de tonuri de gri în funcție de densități.

[/acc_item]

[acc_item title="Beneficii"]Este în general o procedură neinvazivă, nedureroasă.[br]• Este sigură pentru pacient și nu folosește radiații ionizante.[br]• Oferă o vedere de ansamblu a țesuturilor moi, ceea ce nu este posibil la radiografie.[br]• Este tehnica preferată pentru monitorizarea sarcinii, sigură pentru pacientă și copil.[br]• Conferă imagini în timp real.[br]• Este o investigație relativ ieftină și rapidă.[br]• Este bine tolerată de organism, fără necesitate unor pregătiri speciale.

[/acc_item]

[acc_item title="Riscuri"]Ecografia este o investigație sigură și care nu prezintă riscuri pentru pacient.Singurul risc, care este minor, este că energia ultrasunetelor are potențialul de a produce efecte biologice, mai exact poate încălzi ușor țesuturile, poate produce mici bule de gaz în fluidele corpului sau țesuturi, dar de obicei după expunere prelungită.[br]Deși este sigură în sarcină, se recomandă limitarea lor și efectuarea doar la recomandarea medicului și în scop medical, pentru că efectele pe termen lung nu se cunosc. În cazul ecografiilor 3D, 4D sau HD, expunerea la ultrasunete este mult mai mare pentru făt şi poate favoriza încălzirea ţesuturilor fătului.Singurele îngrijorări ale ecografiei în sarcină vizează ecografiile frecvente, fără indicații medicale, doar pentru obținerea de imagini din rațiuni personale sau emoționale ale părinților, cu expunerea inutilă a fătului la ultrasunete.

[/acc_item]

[acc_item title="Ultrasunetele sunt periculoase pentru sănătate?"]Nu sunt date care să arată că ultasunetele sunt dăunătoare. Deși ultrasunetele sunt considerate sigure și cu riscuri minime, riscul poate crește odată cu expunerea prelungită ne-necesară la energia ultrasunetelor, sau când este efectuată de personal necalificat sau slab calificat. Nu sunt cunoscute efecte adverse ale ecografiei.

[/acc_item]

[acc_item title="Câte ecografii pot efectua pe an?"]Deși ecografiile nu prezintă în general riscuri, se recomandă efectuarea lor doar la recomandarea medicului și când există un fundament medical concret, mai ales în timpul sarcinii.

[/acc_item]

[acc_item title="Limitările ecografiei"]Deși o provedură extrem de utilă, are unele limitări. Una ar fi că undele sonore nu traversează bine aerul și osul, astfel că sunt ineficiente pentru anumite regiuni care au gaze sau sunt acoperite de os. Pentru astfel de regiuni sunt mai indicate radiografiile, CT sau RMN.Prezența aerului între sondă și organul vizat afectează ecografia. Acuratețea investigației depinde de competențele medicului care efectuează ecografia, dar și de calitatea dispozitivului medical.Anumiți factori pot interfera cu rezultatele ecografice, cum ar fi:[br]• obezitatea severă[br]• alimentele din stomac[br]• bariul (un lichid ce trebuie înghițit pentru anumite teste care ajută medicul să vizualizeze mai bine stomacul și tractul gastrointestinal) rămase în intestine din urma unei proceduri recente cu bariu[br]• gazele intestinale în exces

[/acc_item]

[/accordion]